Fugeam prin piaţa
în care se vindea suflete.
Deşi tălpile-mi spuneau
că sunt oarbă,
auzeam
fiecare miros de disperare.
Nu voiam să simt
tristeţea gratiilor.
Împiedicam pietrele grele
şi gustam din ele
cu genunchii.
Mi se tocmea sufletul,
dar nimeni nu voia
să plătească
un lucru gol.
Atunci
am refuzat
durerea tălpilor mele!
MI se tocmea sufletul dar nimeni nu vroia să plătească un lucru gol extraordinar știi ce mă bucur că te-ai apucat să scrii.Foarte frumos am să fiu un cititor fidel.
RăspundețiȘtergere