LINIŞTE

Sunt un punct

În jurul căruia

Timpul s-a oprit.

O vreme,

Nimic nu avea puls,

Frunzele erau mute

Şi munţii parcă se rugau.

Era linişte.

Sunt o secundă

Pierdută parcă

Voit.

Şi totul parcă

A murit

În mâna mea.

Sunt o acceptare

A ceea ce s-a pierdut.

Sunt o idee 

Ce s-a năruit.